Problemele urinare la câine pot fi determinate de o sumedenie de factori. Pentru a identifica cât mai ușor apariția problemelor urinare, este nevoie ca animalele să fie permanent observate de către proprietar.
Factori predispozanți
Femelele, spre deosebire de masculi, sunt mai predispuse la apariția cistitelor, deoarece uretra acestora este mai scurtă și mai largă decât cea a masculilor, iar acest aspect favorizeaza contaminarea bacteriană. În plus, sterilizarea și anumite anomalii anatomice, alături de obezitate, pot reprezenta de asemenea factori predispozanți.
Câinii masculi sunt mai predispuși la blocajele urinare, din cauza particularităților anatomice (existența osului penian, care împiedică eliminarea calculilor peste anumite dimensiuni, iar microcalculii tind să se acumuleze la baza acestuia și contribuie la obstrucție). De asemenea, pot suferi de probleme urinare în urma dezvoltării anumitor boli cronice, precum diabetul, unele boli autoimune sau renale sau din cauza imunosupresiei ce poate avea diferite cauze.
Stabilirea cu exactitate a cauzei problemelor urinare este crucială, deoarece o infecție urinară netratată la timp sau insuficient duce la reapariția acesteia și îngreunează tratamentul, iar un blocaj urinar neglijat poate pune în pericol viața animalului.
Semnale de alarmă
Cel mai adesea atunci când animalul are o problemă urinară, proprietarii observă inițial modificările comportamentului animalului. Printre acestea, se numără:
- Accidentele în casă: un câine adult, dresat să își facă nevoile doar afară și care urinează repetitiv în locuri nepermise, trage un semnal de alarmă;
- Urinarea anormală: animalul cere mai des afară, urinează mai frecvent decât de obicei, poate adopta des poziția de urinare sau poate pierde picături de urină; de asemenea, poate scheuna sau gâfâi atunci când încearcă să urineze;
- Poate avea o stare de letargie sau, dimpotriva, agitație extremă, în special dacă urinarea este imposibilă (există un blocaj uretral care nu permite evacuarea urinei);
- Câinele își linge excesiv zonele intime, în încercarea de a-și alina durerea;
- Urina poate fi tulbure, poate prezenta o culoare anormală sau chiar sânge;
- Mirosul urinei este diferit, greu, înțepător; mirosul se schimbă mai ales în cazul infecțiilor urinare;
- Apetitul animalului poate fi capricios sau absent;
Cum se poate stabili un diagnostic corect?
Pentru stabilirea unui diagnostic corect, urmat de tratamentul adecvat al problemelor urinare, sunt necesare următoarele:
- Consultul medicului veterinar, care va stabili cauza problemelor urinare și tratamentul adecvat;
- Examinarea unei probe de urină: se va examina atât calitativ, cât și cantitativ. Examenul calitativ al urinei se referă la examenul biochimic (sumarul urinar) pentru stabilirea pH-ului, a diferiților metaboliți conținuți de aceasta (nitriți, bilirubină, glucoză, corpi cetonici, proteine, eventuale hematii, etc.), a densității urinare și a examenului microscopic al sedimentului urinar, prin care se determină dacă sunt prezente eventuale bacterii, anumite tipuri de celule sau cristale în urină și stabilește compoziția acestora. Totodată, această etapă va ajuta la instituirea unui tratament corect. Fiecare tip de cristal necesită un tratament diferit. Examenul cantitativ se referă la cantitatea de urină emisă în 24 de ore. Animalul va fi monitorizat pentru a se stabili cu exactitate cantitatea de urină pe care acesta o elimină în 24 de ore, pentru a exclude bolile renale, diabetul insipid și alte patologii.
- Proba de urină poate fi colectată fie de către proprietar, folosind un recipient steril similar celor folosite la om, fie prin intermediul unei sonde care va fi montată de către medicul veterinar, fie prin cistocenteză. Ultima metodă implică aspirarea urinei direct din vezica urinară, cu ajutorul unui ac. Deși este o procedură mai greu de efectuat, este preferată de către specialiști, deoarece din urina colectată se pot realiza antibiograma și cultura urinară fără riscul contaminărilor secundare.
- Antibiograma și cultura urinară au rolul de a stabili cu exactitate ce bacterie produce infecția respectivă și ajută la stabilirea tratamentului necesar. Cel mai des, bacteria implicată în infecțiile urinare este Escherichia coli, o bacterie care se găsește în fecale, dar există și alți germeni care pot cauza astfel de probleme. Cu ajutorul antibiogramei, se stabilește sensibilitatea respectivei bacterii la anumite antibiotice, care vor fi administrate ulterior animalului pentru tratarea infecției. În ultimii ani, recomandările sunt ca diferitele probleme urinare să nu se mai folosească antibiotice cu spectru larg, ci să se meargă țintit, pentru evitarea apariției rezistenței bacteriene.
- Examenul ecografic al aparatului urinar: stabilește prezența cristalelor și a microcristalelor peste anumite dimensiuni, prezența eventualelor formațiuni din vezica urinară, aspectul acesteia, dacă este prezentă inflamația și gradul acesteia și alte detalii utile în stabilirea diagnosticului;
- Examenul radiologic este utilizat în special în cazul calculilor de mari dimensiuni și a celor care nu se află în vezica urinară (aflați în uretere sau rinichi).
Cum se tratează problemele urinare?
Pentru tratarea diferitelor probleme urinare, după stabilirea cauzei determinante, medicul veterinar va prescrie un tratament adecvat.
Fie că tratamentul implică sau nu antibioterapie, este recomandată și administrarea unor furaje complementare care sprijină buna funcționare a sistemului urinar și ajută la refacerea epiteliilor acestuia, precum extractul de merișor. Astfel, animalul se recuperează mai repede.
În cazul prezenței calculilor struvitici în urină, se pot administra substanțe care acidifiază urina, precum este metionina. Aceasta ajută la dizolvarea acestui tip de calculi și previne formarea altora.
Pe parcursul întregului tratament, animalul trebuie încurajat să consume cât mai multă apă, pentru a facilita diluarea urinei. Aceasta ajută la scăderea formării calculilor, contribuie la eliminarea celor prezenți și la sănătatea generală a sistemului urinar.
Notă: La apariția oricăror modificări comportamentale ale animalelor, este necesar consultul medicului veterinar, pentru a stabili cu exactitate cauza acestora.
